Pregătirile au fost lungi și meticuloase. N-aveam de gând să merg anu´ ăsta la Florența, dar dacă se mărită Larisa… Atunci se schimbă situația!
Am plănuit o excursie cu prietenii prin Ravenna, San Marino, Florența, Poppi (ce să-i faci, cleru´ e peste tot!), Casuccia. Nimeni nu se gândea că va fi așa de obositor. Dar nici atât de frumos… Dar despre asta, altădată, altundeva.
Acu´ e eveniment mare: nunta Larisei. Abia Duminică, azi e Sâmbătă, stătui la soare și cu un ochi urmării norii. Ieri își cam făcură de cap. Alaltăieri, așijderea. Nu prea am încredere în ei. Sunt amenințători și pe deasupra vin în gașcă mare, nu câte unu´… Da´ și noi suntem tot în gașcă, așa că avem curaj să ne punem cu ei. Care pe care? Când era cât pe ce să învingem noi, începură netoții să se smiorcăie până când se stoarseră de-a binelea. Peste noi, clar, de ne făcură ciuciulete, nu alta! Da´ las´ că ieși soarele după aia și ne uscarăm o țâră. Așa ne uscarăm că trebui să dăm de ceva de-ale gurii (naiuri, fluiere, trompete) cât mai repejor, să ne revenim…
Asta fu Sâmbătă după-amiază. Da´ ce, Duminică parcă fu altfel? Bag samă-n prostia mea că ăștia ai lu´ Baciu și cu-ai lu´ Mincinoiu s-au vorbit să ne facă ciuciulete, că cică dacă plouă la nuntă ai noroc toată viața. Dacă-i așa, au atunci noroc cu caru´. Sau cu găleata, ca să rămânem în context. După cununia religioasă (udată ș-aia, da´cu lacrimi) ne luă cu foame. Așa, o țârucă, numa´… Dă-i GiPieS-uri, hărți, aifoane, balamucuri. Dispre cer, aceleași semne; de data asta cu găleata, că, deh, mirii tre´ să aibă noroc. Și ete că avură: ajunseră la restaurantu´ cu pricina și scăpară de ploaie. Noi nu. Noi făcurăm un ocol pe la hotel să-i arătăm lu´nenea Ghiță unde-și va pune capu´ diseară. Și asta ne distruse tot elanu´: caută Italia, caută Toscana, apoi Florența, apoi strada cu pricina și număru´ venerabilului palat.
Găsirăm într-un târziu și “Palațul” c-așa-i zic băștinașii lu´ palatu´ăla unde fu nunta: “Palațo Borgheze” (adică de fițe).
Fițos cum sunt, intrai și io, da´ cam degeaba, că ăi´ de veniră primii goliră ceaunele cu carpaccio și mozarella. Da´ cine mă cunoaște, știe că am de und´ să scad, că am resurse, așa că, dă-i Sorine cu apă și aer curat…
Dom´le, ce să zic? Aur, cristal, mătase, brocart, catifea, argintărie, porțelan… Am rămas cu gura căscată! Noroc că veni un ospătar fosilizat (pă bune, avea fo 90 ca popa!) cu o butelcă de trei litre (trei sferturi; pentru începători într-ale beutului: 0,75l; o litră=un sfert de litru) dintr-un vin cum neam de neamu´meu din cretacicu´ superior până-n neanderthal n-a mai beut. Neam. Á propos neam: Ne-am așezat la masa sugestiv intitulată “Amsterdam”. Acolo fu rezervat pentru gașca noastră. Da´faza cu Amsterdamu´ fu țeapă, că nu primirăm nici puicuțe, nici iarbă, nici măcar de tras pe nas… Da´ ne dădură niște sarmale neaoșe românești și cu asta ne mai trecu plictiseala… Spuserăm bancuri, io chiar trăsei un vals cu soacra mică (îi zice mică, da´ mie mi se pare mai mare decât soacra mare cu fo 6-7 centimetri, da´ io crez că de la butelca aia mi se trage…), făcurăm poze, mâncarăm, băurăm, ne clătirăm ochii prin palațu´ lu´ Borgheze ăla, iar la urmă zâserăm frumos “Casă de piatră” și unii dintre noi o luarăm spre hotel. Alții către casă, iar unii… nici ei nu știură încotro… Că aveau GiPieS, da-l lăsară-n mașină. Și mașina? În Florența pe dreapta… 
)
Ei, ar mai fi de povestit destule, da´ mi se cam termină literele, că am o tastatură de-aia ieftină, care n-are prea multe… 
Ah, era să uit: pe drum spre Florența am scris pe feisbuci câte una, alta despre plecarea noastră. Un prieten din Australia, Frizer de Yaci mă-ntrebă în dulce manieră Yakshaverească, folosindu-se de chestia aia de-i trecu lu´Ducu Bertzi prin cap: “Pe cine și câte cărări lași în urmă? Nu-ți pasă?
La drum, pe traseu iau cu mine
Prieteni și gânduri de bine
Și Alpii îi trec spre Florența
Și sper să-mi mai treacă demența.
Palazzo Borghese ne-așteaptă
Să-l umplem cu haz Duminică
La nunta Larisei se-ndreaptă
O gașcă mișto, chiar de-i mică…
- Frizeru-mi răspunse rapid:
Păi bravo băieți și fetițe
Și bine vă prindă chiolhanu’.
La nunți nu umblați cu fundițe
Încingeți chermeza tot anu’.
Mă bucur s-aud vestea asta,
Miresei urez fericire:
Străluce să fie ca luna,
Și milă să-i fie de mire.
- Ne-am conformat și am răspuns binevoitorului urător:
Urarea ne bucură foarte
Miresei o dăm deîndată:
Pe palme pe mire să-l poarte
Sarmale-om primi ca răsplată!
La Borghese Duminică va fi sărbătoare
Larisa se mărită cu Adelin
Vom bea H₂O, vom goli tăvi cu mâncare
Și de-avem noroc, chiar un strop de vin…
Bătrâne frizer, deschide PC-ul´
Noi poze pe feisbuc vom uploduí
Și-n toiul petrecerii, preț de o clipă,
Yakshaver, la tine ne vom gândi!
- ********************************************
Și-așa a fost! Noi ne-am gândit
da´lui, la ce i-a folosit?
